Postul este una dintre cele mai vechi rânduieli ale Bisericii creștine, transmisă neîntrerupt din vremea Apostolilor până astăzi. Totuși, mulți credincioși îl practică mai mult din obișnuință decât din înțelegere duhovnicească. Care este, de fapt, rânduiala canonică a postului ortodox — ce mâncăm, ce evităm și de ce această disciplină a trupului slujește mântuirii sufletului?
Ce mâncăm în zilele de post
Postul de miercuri și vineri
Prin rânduiala apostolică, miercurea și vinerea sunt zile de post în amintirea vânzării (miercuri) și a răstignirii (vineri) Domnului nostru Iisus Hristos. În aceste zile, tipicul prevede hrană fără carne, fără lapte, fără brânzeturi, fără ouă. Untdelemnul și vinul sunt îngăduite în zilele obișnuite de miercuri și vineri, dar se opresc în perioadele de post mai aspru.
Masa se ia o singură dată pe zi sau cel mult de două ori — dimineața și seara — după puterea fiecăruia, cu binecuvântarea duhovnicului. Nu există o regulă unică pentru toți: vârsta, sănătatea și treptele duhovnicești contează.
Cele patru posturi de durată ale anului
Pe lângă miercuri și vineri, Biserica rânduiește patru posturi mari în cursul anului liturgic:
- Postul Mare (al Paștilor) — șapte săptămâni înainte de Paști, cel mai aspru dintre toate; prima săptămână și Săptămâna Patimilor sunt de o strictețe deosebită
- Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel — de lungime variabilă după data Paștelui, se încheie pe 29 iunie; mai blând, cu dezlegare la pește în zilele de rând
- Postul Adormirii Maicii Domnului — 1–14 august, cu rânduială aspră, asemănătoare Postului Mare; dezlegare la pește doar de Schimbarea la Față (6 august)
- Postul Nașterii Domnului — 40 de zile, 15 noiembrie – 24 decembrie; dezlegare la pește în zilele de rând, până în ultimele două săptămâni
Ce evităm în post — alimentele oprite de tipic
Rânduiala canonică împarte restricțiile în trepte de asprime:
- Carnea de orice fel — vită, porc, pasăre, vânat — este oprită în toate zilele și perioadele de post, fără excepție
- Lactatele și ouăle — lapte, brânzeturi, smântână, unt, iaurt — sunt oprite în zilele de post propriu-zis; există totuși o săptămână de „brânzeturi” (Săptămâna Albă), înainte de Postul Mare, când laptele și ouăle sunt îngăduite, dar carnea nu
- Peștele — permis cu dezlegare în anumite praznice (Buna Vestire, Duminica Floriilor, unele sărbători din Postul Apostolilor și al Crăciunului); oprit în Postul Mare cu puține excepții
- Untdelemnul și vinul — permise în zilele obișnuite de post, oprite în zilele de post aspru (lunea, miercurea și vinerea din Postul Mare)
Există de asemenea zile de post negru — ajunare completă până seara —, rânduite de Biserică sau asumate cu sfatul duhovnicului: Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Sunt zile de reculegere adâncă și pocăință.
Postul trupului, slujitor al postului sufletului
Sfântul Vasile cel Mare ne avertizează că „postul cel adevărat este înstrăinarea de rele”. Nu este de ajuns să ne înfrânăm de la mâncare dacă nu ne înfrânăm și de la vorbele de prisos, de la mânie, de la judecarea aproapelui. Sfântul Prooroc Isaia grăiește în numele lui Dumnezeu: „Nu acesta este postul pe care Eu îl aleg […] Iată postul pe care Eu îl aleg: dezleagă lanțurile nedreptății” (Is. 58:5-6).
Postul trupesc are valoare duhovnicească deplină numai când este însoțit de rugăciune sporită și de Sfintele Taine. De aceea, cel care dorește să postească cu folos este sfătuit să se îngrijească și de pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie — postul și rugăciunea pregătitoare formând împreună un singur act de întoarcere spre Dumnezeu.
Un ajutor practic în zilele de post este și lectura Sfintei Scripturi, ca hrană duhovnicească alături de înfrânarea trupului. Dacă nu știi de unde să începi, un ghid de lectură biblică pentru începători îți poate arăta calea cea mai firească.
Rânduiala postului nu este o povară impusă din afară, ci o rânduială de vindecare pe care Dumnezeu, în iubirea Sa, ne-a lăsat-o prin Sfânta Tradiție. Trupul ostenit în post devine mai ușor de purtat de suflet, iar rugăciunea — mai vie, mai curată, mai aproape de Dumnezeu.
