Când ești bolnav și speriat, tot ce vrei e cineva care să știe ce are de făcut și să nu te judece. Sfinții Cosma și Damian au fost exact asta pentru oamenii din vremea lor: medici pricepuți, blânzi și fără pretenții, frați buni unul față de celălalt și creștini cu totul convinși. Și, cel mai greu de explicat în lumea de azi, oameni care nu au cerut niciodată bani pentru munca lor.
Îi cinstim pe 1 iulie, împreună cu mama lor, Teodota. Nu e o sărbătoare cu rezonanța Sfântului Nicolae sau a Sfintei Parascheva, dar e una caldă, apropiată, a celor care știu să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru sănătate.
Cine au fost Cosma și Damian?
S-au născut în Asia Mică, pe la sfârșitul veacului al treilea. Tatăl lor murise devreme, iar Teodota, mama lor, i-a crescut singură în credința creștinească — un lucru deloc simplu într-o perioadă în care creștinismul era persecutat. Împreună cu alți trei frați ai lor, Cosma și Damian au primit o educație aleasă, iar medicina a devenit chemarea lor.
Aveau știință și aveau har. Tratau bolile cu mijloacele pe care le cunoșteau, dar rugăciunea era parte din practica lor la fel de firesc cum era și examinarea bolnavului. Titlul cu care îi numește Biserica spune totul: Anargyroi, în greacă — „cei fără de arginți”, adică oameni care nu primeau plată pentru vindecările lor.
Logica uimitoare a gratuității
De ce ar refuza cineva să fie plătit pentru munca lui? Nu era ascetism de dragul ascetismului. Era o convingere teologică solidă: harul vindecării vine de la Dumnezeu, nu de la ei. Mântuitorul le spusese limpede ucenicilor: „Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10, 8). Cosma și Damian au luat aceste cuvinte literal și le-au trăit până la capăt.
Există o poveste care arată că nu erau sfinți rigizi, fără nuanțe. O femeie pe care o vindecase Damian i-a oferit insistent trei ouă, nu ca plată, ci ca semn de recunoștință. El a primit, ca să n-o rânească. Cosma a aflat și s-a mâhnit atât de tare încât a cerut, înainte de moarte, să nu fie îngropat lângă fratele lui.
Dumnezeu i-a împăcat printr-o vedenie, explicând că Damian primise din iubire față de femeia recunoscătoare, nu din lăcomie. Cei doi frați au fost înmormântați împreună, la Aigai.
Această mică dramă fraternă spune mai mult despre ei decât orice titlu. Erau oameni care se luptau cu ei înșiși ca să rămână cinstiți față de ce credeau. Nu figuri de vitraliu, ci oameni vii, cu tensiunile și clarificările lor.
Mucenici până la capăt
Persecuțiile împotriva creștinilor i-au prins și pe ei. Aduși în fața judecătorului Lisian, au refuzat să se lepede de Hristos și să aducă jertfă zeilor romani. Au trecut prin chinuri grele — în apă, în foc, prin pietre aruncate asupra lor — fără să fie răniți, ceea ce i-a uimit pe mulți martori și i-a convertit pe unii dintre ei. În cele din urmă, au fost decapitați, împreună cu ceilalți frați ai lor.
Mormintele lor au devenit repede locuri de vindecare și pelerinaj. Împăratul Iustinian cel Mare însuși mărturisea că s-a tămăduit dintr-o boală grea prin rugăciunile lor și le-a ridicat o biserică în Constantinopol.
Ce înseamnă azi această zi?
Boala scoate din noi lucruri pe care altfel le ținem acoperite: frica, neputința, dependența de ceilalți. Nu e ușor să fii bolnav. Și nu e ușor nici să stai lângă cineva bolnav, fără să poți face mare lucru.
Sfinții Cosma și Damian sunt chemați în rugăciune de cei bolnavi și de cei care îngrijesc bolnavi, de medici, asistenți medicali, farmaciști, de toți cei care lucrează în sănătate. Nu pentru că ar înlocui tratamentul, ci pentru că dincolo de orice tratament stă mâna lui Dumnezeu. Ei știau asta mai bine decât oricine și toată viața lor a mărturisit-o.
Există ceva adânc reconfortant în a ști că printre sfinți se numără și medici. Oameni care au stat lângă suferinzi, care au căutat leacuri, care au simțit neputința în fața bolii. Că Dumnezeu sfințește și această muncă, și această oboseală, și această trudă de a ajuta.
Un gând pentru ziua lor
Dacă cineva drag ție este bolnav acum, aprinde o lumânare și roagă-te simplu: „Sfinților doctori Cosma și Damian, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască vindecare sufletelor și trupurilor noastre.” Dacă ești tu cel care suferă sau cel care îngrijește, amintește-ți că nu ești singur în asta. Aceasta este, poate, cea mai simplă și mai adâncă lecție pe care ne-o lasă viața lor.
Întrebări frecvente
Când este sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian?
Sfinții Cosma și Damian din Asia, împreună cu mama lor Teodota, sunt cinstiți în calendarul ortodox român pe 1 iulie. Există și alte perechi de sfinți cu același nume: Cosma și Damian din Arabia (prăznuiți pe 17 octombrie) și cei din Roma (1 noiembrie).
De ce sunt numiți Sfinții Cosma și Damian „fără de arginți”?
Titlul Anargyroi (în greacă, „fără de arginți”) arată că ei nu primeau niciodată plată pentru vindecările săvârșite. Credeau că harul tămăduirii vine de la Dumnezeu și că nu pot cere bani pe ceva primit în dar, trăind astfel cuvântul Mântuitorului: „Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10, 8).
Pot fi chemați Sfinții Cosma și Damian pentru vindecare?
Da. Tradiția ortodoxă îi invocă în rugăciune pentru vindecarea bolilor trupești și sufletești, atât pentru bolnavi, cât și pentru cei care îi îngrijesc. Chemarea lor nu înlocuiește tratamentul medical, ci îl însoțește cu credința că Dumnezeu lucrează prin toate mijloacele pe care El le-a dat omului.
